Imaginea anterioară  Imaginea 1/55  Imaginea următoare

Ideea proiectului „150 de ani CNUnesc la vârf” s-a născut într-o zi de august a acestui an când, împreună cu actuali şi foşti elevi ai colegiului, ne aflam în masivul Făgăraş. Proiectul s-a dorit a fi un omagiu adus generaţiilor trecute de unirişti, care au adus faimă colegiului timp de 150 de ani şi l-au făcut cunoscut în toată lumea dar şi o cale de urmat pentru generaţiile actuale şi viitoare de unirişti, aflate în pericol de a fi prinse în menghina globalizării, tehnologizării, deznaţionalizării şi în final a pierderii oricărei identităţi.

Am vrut să arătăm că încă mai există lucruri statornice pentru care merită să lupţi, care merită orice efort din partea celor care în prezent pot şi trebuie să păstreze CNU în vârf.

Am mărturisit câtorva elevi pasionaţi de munte ideea mea şi ea a fost adoptată pe loc. De aici au început planurile pentru ascensiuni, ştiind că efortul pe care aveam să-l facem era unul important, iar timpul necesar pentru asta era unul limitat (patru-cinci luni până la venirea iernii). Şi nu erau două-trei vârfuri ci exact 15, adică un vârf pentru fiecare deceniu al colegiului.

Alături mi-au fost elevii CNU, în primul rând Andra Maftei, constanta şi sufletul acestei acţiuni, apoi mulţi alţi unirişti (aproape 150) cărora le mulţumesc pentru receptivitate şi efortul financiar făcut. Cu rucsacul în spate, săptămânal sau la două săptămâni, am urcat câte un  vârf: Moldoveanu, Negoiu, Viştea, Parângul Mare, Retezat, Peleaga, Omu, Bucura, Ciucaş, Pietrosul Rodnei, Heniul Mare, Curcubăta Mare, Toaca, Semenic, Padeş,... Nu ne-am dorit să facem doar primele 15 vârfuri cele mai înalte din Carpaţi, pentru că ar fi însemnat să mergem doar în Meridionali. Ne-am dorit mai mult de atât: cele mai înalte vârfuri din fiecare grupă carpatică, un spaţiu geografic mult mai vast de acoperit, o diversitate mai mare de peisaje, un efort mai mare pentru acoperirea acestui spaţiu, dar, în final, o satisfacţie mai mare a lucrului făcut temeinic.

Nu ştiu dacă cei care au început acum 150 de ani, pe vremea regalităţii, acest proiect de deşteptare a maselor prin şcoală şi au înfiinţat în Focşani primul liceu din urbe, s-or fi gândit la ce va însemna această şcoală în zilele noastre, dar noi am dorit ca, prin umilul nostru demers, să mulţumim generaţiilor care au adus glorie acestuia şi să arătăm celor din prezent că pentru a fi printre cei mai buni, trebuie să aspiri să ajungi cât mai sus.

            Aducem mulţumiri principalilor „sponsori” ai proiectului, părinţii acestor minunaţi copii, fără de care suma substanţială cheltuită pentru toate deplasările nu ar fi putut fi procurată. Mulţumim, de asemenea,  profesorilor şi directorilor colegiului care ne-au sprijinit şi încurajat în toate demersurile noastre şi ne-au ajutat să mergem până la capăt .

Prof. Iuliu-Octavian Dragomir