România 100.2100.152 - În loc de introducere

p8 

logo     Când  încheiam, în ianuarie 2016, proiectul „150 de ani CNU-nesc la vârf”,  simţeam că, mai devreme sau mai târziu, se va ivi ocazia unei continuări a ceea ce începusem prin acel proiect. Ni se părea că nu e totul terminat şi că proiectul nostru trebuie să aibă o continuare. Nu ne-am imaginat atunci că momentul respectiv va veni atât de repede, mai ales că efortul depus pentru realizarea respectivului proiect fusese unul consistent şi, ca orice muncă în care pui foarte multă pasiune şi energie, ne consumase foarte tare. Când la sfârşitul anului 2016 am realizat că se apropie centenarul Marii Uniri, ne-am spus că e momentul perfect pentru asta, mai ales că erau foarte multe obiective naturale şi cultural-istorice pe care le aveam de arătat tinerilor unirişti, iubitori de frumos, dar mai ales iubitori de România.

     Aşa a început România 100.2100.152. Într-o toamnă târzie a lui 2016, când urcam Ceahlăul, ne-am zis că noi, uniriştii, trebuie să marcăm cum se cuvine anul Centenarului, 2018, printr-o serie de manifestări, dar şi prin descoperirea sau redescoperirea  fiecărei provincii româneşti, aducând la lumină celor mai puţin ancoraţi în realitate sau doar ignoranţi, comorile naturale, dar şi istorice şi culturale care ne dau identitate pe acest pământ frământat, într-o perioadă tulbure, marcată de o teribilă uniformizare şi aplatizare şi care toacă în „malaxorul" numit globalizare tot ceea ce este autentic, adevărat şi, până la urmă, veşnic.

     România 100.2100.152 nu este un proiect despre cei din prezent.  România 100.2100.152 este despre cei care au fost şi care au luptat şi murit (milioane de eroi tăcuţi) pentru ca noi să avem astăzi o ţară, eroi necunoscuţi şi de mult uitaţi, care au mânuit arma sau  plugul, pentru ca moştenirea noastră identitară să nu se piardă în neantul vremurilor şi pentru ca noi să vorbim o limbă şi să avem o istorie. Ei au făurit România Mare, şi despre ei este acest proiect! România 100.2100.152 este în egală măsură despre generaţiile care vor veni şi care vor pierde orice legătură cu trecutul, cu istoria şi, fapt si mai dramatic, cu geografia acestei ţări, dacă noi, cei din prezent, nu avem suficientă grijă. Suntem pe punctul disoluţiei şi al imploziei, adică al dispariţiei, dacă nu realizăm că, umblând bezmetici prin lume, ne vom pierde legăturile cu trecutul şi nu vom avea niciun viitor.

     Aşadar, proiectul este un îndemn adresat generaţiilor ce vor veni, de a păstra cu dinţii zestrea identitară moştenită de la înaintaşi şi de a o duce mai departe, ca singură soluţie pentru a opri efectele dezumanizante a ceea ce se numeşte globalizare sau mai plastic, societatea viitorului. Aceasta nu prin izolare şi refuz al binefacerilor societăţii moderne, ci prin acceptare doar a ceea ce este specific propriului set de valori morale, şi a achiziţiilor materiale şi imateriale acumulate de mii de ani de la strămoşi.

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU 

  

p4 
p2 p5
p3  p1
p7 p6
 

De ce „România 100.2100.152”?

     Am fost întrebaţi în mai multe rânduri care este semnificaţia titlului, unul cifrat şi care pare, la prima vedere, mai degrabă, un cont de bancă, decât un titlu al unui proiect serios. El s-a născut greu, trecând prin mai multe forme până să ajungă la cea actuală, definitivă. Iniţial am vrut să-l numim România 100, dar am renunţat repede la idee, nu pentru că ni s-a părut prea simplist, ci pentru că nu am vrut să se facă legătura în niciun fel cu o platformă care se doreşte politică şi să se creadă că avem astfel de aspiraţii. Apoi am vrut să includem titlului, iniţialele colegiului nostru, CNU, dar ele mai fuseseră utilizate deja în proiectul „150 de ani CNU-nesc la vârf” şi, deşi acest proiect reprezintă într-o oarecare măsură, o continuare a acestuia, am vrut să nu creăm şi mai multă confuzie şi să se înţeleagă că este vorba despre altceva, mult mai cuprinzător, elementele naturale împletindu-se cu cele antropice, cultural-istorice, proiectul nostru fiind o incursiune în istoria şi geografia României Mari şi a provinciilor componente acesteia. Apoi am vrut, într-o oarecare măsură să creăm şi un şoc, o furtună de idei, în mintea auditoriului, care să-şi pună întrebări şi să încerce să găsească răspunsuri.

     În sfârşit, dar nu în ultimul rând, am vrut ca titlul proiectului să fie un cod pe care să nu-l poată descifra decât cei avizaţi, adică cei care, pe de o parte simt româneşte, iar pe de altă parte sunt, până-n vârful urechilor, unirişti. Adică îmbibaţi de România şi de CNU. Altfel spus, am dorit să fim, într-o foarte mare măsură, selectivi şi să asigurăm accesul la ceea ce vor vedea şi auzi, doar celor care nu s-au săturat de România, care cred că această ţară are încă un viitor, care se văd muncind şi trăind aici, şi mai ales care doresc să pună umărul pentru a mişca lucrurile înainte şi a demonstra că România poate funcţiona şi altfel decât după sintagma „merge şi aşa”.

     Aşadar, România 100.2100.152 înseamnă, mai întâi, 100 de ani de la crearea statului naţional unitar modern, proces încheiat la 1 decembrie 1918, dar început la 1859 şi poate, ceva mai devreme, din vremea Revoluţiei de la 1848, când s-au deşteptat sentimentele naţionale, iar românii au înţeles că aparţin aceleeaşi naţii şi numai uniţi pot răzbate; mai înseamnă 2100 de ani de la venirea lui Burebista în fruntea statului dac centralizat şi unirea tuturor triburilor din Bazinul Dunării de Jos şi din spaţiul carpatic, dar în egală măsură, maxima înflorire şi expansiune teritorială a statului dac, nişte dimensiuni teritoriale neegalate nici măcar de România Mare; în sfârşit, dar nu în ultimul rând, se împlinesc 152 de ani de când CNU există şi s-a constituit într-un focar de cultură şi deşteptare a maselor, în egală măsură, în oraşul Focşani şi în judeţul Vrancea, liceul nostru apărând într-o perioadă de modernizare a statului român şi dând oameni de o valoare remarcabilă ce au contribuit la acest proces.

     În concluzie, proiectul nostru este unul de suflet şi făcut pentru cei care au suflet de român şi unirist, nu doar declarativ, ci prin ceea ce fac, zi de zi, la locul de muncă, pe stradă, în metrou sau în aeroporturile din toată lumea, pentru ca România să arate altfel, adică normal.

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU

 

România 100.2100.152 - Acțiunea "100 de eroi prind rădăcini la 100 de ani de la Marea Unire", 4-5 noiembrie 2017

     Am fost, în 4 şi 5 noiembrie 2017, să plantăm 100 de stejari, pentru 100 de eroi. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. Am mers în două localităţi din zona subcarpatică, Bordeşti şi Năruja, să arătăm că ne pasă. Şi că eroii sunt pentru noi cei mai importanţi, pentru că, fără ei, noi nu am fi existat astăzi. Fără ei, România ar fi arătat altfel sau n-ar fi existat deloc. Prin urmare, orice formă de recunoştinţă a generaţiilor actuale pare insuficientă în raport cu sacrificiul lor. Este motivul pentru care 100 de eroi putneni vor prinde rădăcini, pentru a rămâne vii în conştiinţa generaţiei de astăzi, dar mai ales a generaţiilor care vor veni, pentru că eroii noştri trebuie să reprezinte un reper important,  dacă vrem să nu dispărem ca naţie. Într-o lume grăbită, aflată într-o globalizare rapidă care nivelează orice valori, trebuie să păstrăm „cu dinţii” aceste repere.

Citeşte mai mult...

 

România 100.2100.152 - Făgăraș, 07-10 august 2017

     Am fost în august, în Munții Făgăraș. Pentru România. Și pentru toți uniriștii care simt românește. O altfel de excursie, un altfel de text. L-am numit testul suprem al voinței. Vociferarea și biruirea slăbiciunilor mentale și motorii. Cunoașterea și stresarea la maxim a limitelor proprii. Și când te gândești că a fost doar o plimbare pe munte...

     Mi-am zis din totdeauna că trece viața pe lângă mine dacă nu dau și eu o dată piept cu muntele cu adevărat, așa că mi se putea citi pe față entuziasmul din secunda în care am auzit de excursia din Făgăraș. Ahh, Făgărașii, coloșii Carpaților! Pe cât de maiestuoși, pe atât de intimidanți. Cu un program serios de exerciții fizice intensificate la activ, pregătiri zilnice de solidificare la nivel psihic și o raniță cam demoralizantă de 13 kilograme și ceva, am așteptat cu nerăbdare momentul plecării.

Citeşte mai mult...

 

România 100.2100.152 - Năsăud-Maramureș, 28 iulie-04 august 2017

     La sfârșit de iulie şi început de august, am fost în Maramureș şi Năsăud. Pentru România. Și pentru toți uniriștii care simt românește. Am pornit cu entuziasm în ultimul periplu transilvan. Ne aștepta un drum lung și obositor către tabăra de la Sângeorz-Băi, un orășel modest din județul Bistrița-Năsăud. Un loc în care se simțea cu adevărat că oamenii nu și-au pierdut credința în Dumnezeu, dovadă micile cruci de deasupra acoperișurilor din țiglă, dar și troițele din curțile oamenilor. Primul nostru contact cu ”înălțimea” a fost din a 2-a zi, când am făcut cunoștință cu o priveliște, care o să ne fie greu să o uităm vreodată. Mergem la căpiță”, ne-a spus domnul profesor. Am mers lejer și în jumătate de oră am ajuns. Eram înconjurați de lanțuri de munți maestuoși și se vedea întregul oraș, ba chiar și localităţile învecinate. A fost prima amintire din tabăra aceasta.

Citeşte mai mult...

 

România 100.2100.152 - Apuseni, 17-24 iulie 2017

     Între 17 şi 24 iulie, adică pe la mijlocul verii, am plecat în Munţii Apuseni. Pentru România. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. A fost prima mea experienţă la intensitatea aceasta, dar pe care aş repeta-o cu orice ocazie. Am mers la Roşia Montană să auzim povestea aurului. Şi blestemele care i-au făcut atât de săraci pe oamenii locurilor, în loc să fie cei mai bogaţi. A fost pentru mine un moment în care am simţit că ce e frumos nu se află la suprafaţă, ci trebuie căutat şi mai ales admirat de noi toţi, în străfunduri. Am ascultat fascinaţi povestea lui Mihăilă Grita şi a altora dinaintea lui. Unii au construit şcoli şi biserici cu aurul de la Roşia Montană, alţii au risipit averi fabuloase fără să lase ceva în urma lor, imperii  au trăit de pe urma bogăţiilor scoase din Munţii Apuseni.

Citeşte mai mult...

 
Mai multe articole..