Am fost întrebaţi în mai multe rânduri care este semnificaţia titlului, unul cifrat şi care pare, la prima vedere, mai degrabă, un cont de bancă, decât un titlu al unui proiect serios. El s-a născut greu, trecând prin mai multe forme până să ajungă la cea actuală, definitivă. Iniţial am vrut să-l numim România 100, dar am renunţat repede la idee, nu pentru că ni s-a părut prea simplist, ci pentru că nu am vrut să se facă legătura în niciun fel cu o platformă care se doreşte politică şi să se creadă că avem astfel de aspiraţii. Apoi am vrut să includem titlului, iniţialele colegiului nostru, CNU, dar ele mai fuseseră utilizate deja în proiectul „150 de ani CNU-nesc la vârf” şi, deşi acest proiect reprezintă într-o oarecare măsură, o continuare a acestuia, am vrut să nu creăm şi mai multă confuzie şi să se înţeleagă că este vorba despre altceva, mult mai cuprinzător, elementele naturale împletindu-se cu cele antropice, cultural-istorice, proiectul nostru fiind o incursiune în istoria şi geografia României Mari şi a provinciilor componente acesteia. Apoi am vrut, într-o oarecare măsură să creăm şi un şoc, o furtună de idei, în mintea auditoriului, care să-şi pună întrebări şi să încerce să găsească răspunsuri.

     În sfârşit, dar nu în ultimul rând, am vrut ca titlul proiectului să fie un cod pe care să nu-l poată descifra decât cei avizaţi, adică cei care, pe de o parte simt româneşte, iar pe de altă parte sunt, până-n vârful urechilor, unirişti. Adică îmbibaţi de România şi de CNU. Altfel spus, am dorit să fim, într-o foarte mare măsură, selectivi şi să asigurăm accesul la ceea ce vor vedea şi auzi, doar celor care nu s-au săturat de România, care cred că această ţară are încă un viitor, care se văd muncind şi trăind aici, şi mai ales care doresc să pună umărul pentru a mişca lucrurile înainte şi a demonstra că România poate funcţiona şi altfel decât după sintagma „merge şi aşa”.

     Aşadar, România 100.2100.152 înseamnă, mai întâi, 100 de ani de la crearea statului naţional unitar modern, proces încheiat la 1 decembrie 1918, dar început la 1859 şi poate, ceva mai devreme, din vremea Revoluţiei de la 1848, când s-au deşteptat sentimentele naţionale, iar românii au înţeles că aparţin aceleeaşi naţii şi numai uniţi pot răzbate; mai înseamnă 2100 de ani de la venirea lui Burebista în fruntea statului dac centralizat şi unirea tuturor triburilor din Bazinul Dunării de Jos şi din spaţiul carpatic, dar în egală măsură, maxima înflorire şi expansiune teritorială a statului dac, nişte dimensiuni teritoriale neegalate nici măcar de România Mare; în sfârşit, dar nu în ultimul rând, se împlinesc 152 de ani de când CNU există şi s-a constituit într-un focar de cultură şi deşteptare a maselor, în egală măsură, în oraşul Focşani şi în judeţul Vrancea, liceul nostru apărând într-o perioadă de modernizare a statului român şi dând oameni de o valoare remarcabilă ce au contribuit la acest proces.

     În concluzie, proiectul nostru este unul de suflet şi făcut pentru cei care au suflet de român şi unirist, nu doar declarativ, ci prin ceea ce fac, zi de zi, la locul de muncă, pe stradă, în metrou sau în aeroporturile din toată lumea, pentru ca România să arate altfel, adică normal.

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU